Dale Carnegie Romania Open Trainings

I am very proud of our team. We managed to finalize and upload our Open Trainings in record time. The “Turtle Mentality” and “Cold Calling” will fit like a glove on the current Romanian business context. Great spring ahead indeed!

 

Vreau sa fiu trainer – Utilitate si noutate

Business-edu.ro, 2009

Ati inteles desigur pana acum ca a fi trainer nu e o meserie usoara. Se cer abilitati si experiente diverse, capacitatea de ordona si prezenta cunostinte si experiente relevante, dar si capacitatea de a crea si transmite emotii, de a convinge si inspira.

Pentru a le pune in valoare pe toate, doua sunt directiile pe care mi le-a sugerat Andrei Popescu, Master Trainer Dale Carnegie in constructia si prezentarea unui curs: utilitate si noutate. Iata tehnicile si modurile concrete pentru a le lua in calcul:

- „E vital sa petrecem cel putin dublul timpului de training (4 zile pt 2 zile de curs) investigand domeniul, compania si departamentul din care provin participantii. Chiar daca miezul teoretic al cursului este unul fix, valoare adaugata de trainer provine din exemplele si adaptarile la problematica specifica a oamenilor din sala.

- Sa incercam sa evitam introducerile banale (‘Ma numesc…, Sunt de la…, ma bucur mult ca am ocazia sa…., care sunt asteptarile voastre de la curs?’). Mai degraba sa ne folosim creativitatea pentru a deschide un curs cu un exemplu personal, o situatie provenita din ce am citit, un citat relevant, astfel incat sa atragem atentia audientei inca inainte de a apuca sa ne spunem numele.

- In permanenta, la orice modul al cursului, sa facem referinta la restul continutului (Loop back / Loop forward) pentru a crea idea de ‘Flow de idei’ in curs si nu doar o inlantuire de concepte ordonate aleator.

- Exemplele personale (atat succese cat si insuccese) inserate in fiecare modul ne vor creste credibilitatea (am trait acele chestiuni, nu le-am citit din carti)

- Sa evitam perioadele de ‘teaching’ (prezentare unidirectionala a conceptelor) ce depasesc 15-20 minute. Sunt o sumedenie de metode creative de a transmite un concept teoretic fara sa il prezentam ca la scoala.

- Mediul pe care il cream noi ii va face pe participanti sa se deschida si sa contribuie cu idei, sau dimpotriva. Daca o persoana exprima o idee ce este de fapt gresita iar noi imediat corectam sau (mai rau) ii invitam pe ceilalti sa corecteze, atunci persoana nu va mai contribui deloc cu idei. Trebuie sa ii oferim unei persoane ce a gresit ocazia de a isi ’salva reputatia’ si astfel va mai veni cu idei si pe viitor

- Concluziile cursului apartin participantilor si nu trainer-ului. Orice sumarizare trebuie sa includa actiuni concrete de intreprins pe viitor (nu ‘ce am invatat noi azi la curs’)’

Tot ce spune Andrei sunt sfaturi concrete, pragmatice despre cum sa pregatesti si sa livrezi un curs bun intr-un mod care sa respire spontaneitate si prospetime. Cu adevarat, el este adeptul utilitatii pe care o pune in centrul oricarei activitati:
„Sfatul cel mai important, cred eu, este sa ne propunem cu sinceritate sa ii ajutam pe oamenii din sala la ceva anume. Oamenii vor percepe aceasta sinceritate si vor reactiona in consecinta. Sunt obisnuiti de persoane care vin in fata si le recita povesti. Noi chiar trebuie sa facem mai mult. Bafta multa!’

 

Principiile lui Dale Carnegie, intr-o perspectiva… mai aparte

Feminis.ro, 2008
9 principii pentru a fi adorata de toata lumea – Dale Carnegie

Stii cat de benefic este atat pentru tine, cat si pentru cei din jurul tau sa ai o atitudine prietenoasa? Dale Carnegie te invata cum sa te comporti!

Daca nu ai auzit inca de el, iti voi face o mica prezentare a lui Dale Carnegie. Nascut in 1888 in Missouri, el a reusit sa devina cunoscut predand cursuri de comunicare. Astazi, faimosul curs „Dale Carnegie Training” a facut inconjurul lumii si se bucura de un real succes atat printre cei ce vor sa reuseasca in cariera, cat si printre cei care pur si simplu vor sa aiba o viata mai buna. Noi am citit cartea scrisa de el si intitulata „Golden Book” (Cartea de Aur) si ne-am gandit sa iti impartasim si tie cateva din principiile promovate de Dale Carnegie. Si pentru ca am vrut ca sfaturile pe care ti le oferim sa fie avizate, am stat de vorba cu Andrei Popescu, Master Trainer la Dale Carnegie.

„Nu este nimic complicat la principiile de relationare umana ale lui Dale Carnegie. Inca de la prima lor publicare, in 1936, au atras numerosi critici care au acuzat faptul ca sunt doar lucruri de bun simt. Raspunsul autorului a fost un ‚simplu’ adevar deosebit de profund – ‚Bunul simt nu devine automat practica zilnica’ (‚Common sense is not common practice!’). Dificultatea nu apare atunci cand citim principiile sau incercam sa le intelegem. Ea apare odata cu incercarea de a le pune in practica in relatiile cu cei din jur, in fiecare zi. Primele 9 principii, din setul de 30, se concenteaza pe modalitati de a deveni genul de persoana cu care cei din jur chiar isi doresc sa petreaca timp. Ca ele sa aiba un efect real, este esential sa ne uitam cu multa sinceritate in oglinda si sa ne recunoastem noua insine ca actiunile noastre uneori sunt unele pe care le-am condamna daca ar veni din partea altcuiva. Doar ca suntem mai indulgenti cu noi si ne gasim mai usor scuze. Daca nu practicam cu adevarat aceasta onestitate, vom respinge usor principiile Carnegie ca pe o simpla ‘aiureala americana’”, spune pentru inceput specialistul!

1. Nu critica, nu condamna, nu te plange!

„Desi este singurul principiu al lui Dale Carnegie ce contine o formulare negativa, consecvent aplicat, acesta duce la o atitudine pozitiva prin excelenta. Dificultatea consta in depasirea unui instinct uman foarte raspandit, si anume acela de a ne concentra mai intai pe partea negativa a unei situatii/persoane etc. Nu este greu sa constientizam ca daca incercam sa vedem latura pozitiva mai degraba decat dezavantajele intr-o situatie, calitatile unei persoane mai degraba decat defectele, ne facem chiar noua viata mai usoara. De fapt, e vorba doar de a ne concentra pe aspectele pozitive in primele secunde. Oricum cele negative ies la iveala si fara ajutorul nostru.”

2. Ofera apreciere in mod sincer!

Andrei Popescu spune ca „de multe ori comportamentele celor din jur ajung sa devina ceva firesc, normal, asteptat, ce nu mai merita apreciere. Grija si atentia parintilor, sprijinul si timpul acordat de persoana iubita, o ureche ascultatoare a unui prieten, ajutorul pe un anume proiect acordat de un coleg de birou. La toate spunem un ‘Multumesc’ aproape automat, dar nu intotdeauna le aratam cu adevarat acestor persoane cat de important e gestul lor pentru noi. De cele mai multe ori trebuie sa pierdem ceva ca sa ne dam seama cat de mult conta. De ce sa asteptam pana cand e prea tarziu?”

3. Genereaza intentia de a actiona!

„Oricine se poate folosi de diverse metode autoritare de a-i face pe cei din jur sa actioneze
intr-un anume fel. Fie ca amenintam, pedepsim sau manipulam, sunt persoane care vor ceda. Insa stim ca in momentul in care indepartam elementul de presiune, si comportamentul se va schimba, revenind la cel dinainte. Daca insa ne preocupam un pic de ceea ce are acea persoana de castigat, de beneficiile reale pe care le poate obtine, si le prezentam pe acestea inainte de orice, vom observa o transformare in reactia celui din fata noastra. Va intelege de ce sa faca un anume lucru si il va face fara sa stam noi cu ochii pe ea.”

4. Dezvolta un interes autentic fata de cealalta persoana!

„Ne putem face mai multi prieteni intr-o zi devenind interesati de ei, decat am putea sa ne facem intr-o luna incercand sa ii facem pe ei interesati de noi. Cu siguranta avem cu totii multe lucruri interesante de impartasit despre propria persoana si daca le povestim cu pasiune, oamenii vor fii atenti. O singura data. Insa vor aprecia mult mai mult, chiar daca nu constientizeaza, sa fie in compania noastra atunci cand noi ne interesam de ei, de situatia lor, de problemele si bucuriile lor, de dorintele si aspiratiile lor. In orice grup de oameni, centrul gravitational este acela care ii cunoaste bine pe cei din jur si isi doreste sa ii inteleaga si mai bine.”, ne invata Andrei Popescu.

5. Zambeste

„Singurul element de limbaj nonverbal care se poate transmite si la telefon este zambetul. Oamenii simt cand zambim si acest lucru le schimba starea de spirit. Nu discutam aici de zambetul artificial pe care reprezentantii unor anumite profesii par sa il fi cioplit direct pe muschii fetei. Un chip deschis si luminos, privirea zambitoare ce spune parca “Imi face placere sa stau de vorba cu tine” poate sa ne ajute mult in construirea relatiilor. Cu totii apreciem o persoana ce parca da energie celor din jur prin atitudinea sa pozitiva manifestata prin zambet. De ce acea persoana trebuie sa fie… altcineva?”

6. Aminteste-ti ca, pentru orice persoana, numele sau este foarte important!

„De cate ori ni se intampla sa facem cunostinta cu o persoana si in secunda urmatoare sa nu ne mai aducem aminte exact numele sau? Suntem atat de preocupati sa ne spunem numele nostru incat nu dam atata atentie la ce spune persoana din fata noastra. O secunda de concentrare la ce auzim, o asociere mentala cu un alt nume sau cuvant, repetarea numelui de cateva ori pe parcursul discutiei, acestea ne ajuta sa retinem un cuvant extrem de important pentru cel cu care stam de vorba. Un nou loc de munca, o noua scoala sau facultate, sunt situatii dificile tocmai pentru ca sunt multe nume de retinut dintr-o data, nu doar unul. Daca reusim ca la a doua intalnire sa retinem numele fiecarei persoane pe care am cunoscut-o, vom face cu adevarat o impresie foarte buna.”

7. Fii o buna ascultatoare! Incurajeaza-i pe ceilalti sa vorbeasca despre ei insisi!

„Dumnezeu ne-a dat fiecaruia doua urechi si o singura gura. Din pacate, multi oameni au tendinta sa le foloseasca in proportie exact inversa – vorbesc de doua ori mai mult decat asculta. Adevarul e ca este mult mai greu sa punem intrebari ce manifesta un interes real. E mult mai greu sa ascultam cu adevarat in loc sa dam doar din cap in timp ce ne gandim la ce vom spune in continuare. Dincolo de un aparent interes egoist (poate aflam ceva ce realmente sa ne fie de folos), o ascultare activa este o componenta esentiala a unei atitudini prietenoase.”

Stii cat de benefic este atat pentru tine, cat si pentru cei din jurul tau sa ai o atitudine prietenoasa? Dale Carnegie te invata cum sa te comporti!

8. Discuta tinand cont de interesele celeilalte persoane!

„‚Problemele mele sunt mai importante decat ale tuturor celor din jur, pentru ca sunt ale mele!’, afirma cu mandrie Ally McBeal. Nu trebuie sa fim in pielea ei pentru a gandi, de fapt, la fel. Iar persoanele cu care stam de vorba vor aprecia, uneori fara sa isi dea seama, ca intrebarile pe care li le-am pus nu au fost ‚de forma’, ci chiar am retinut ce ne-au spus, acele lucruri importante pentru ele. Chiar daca nu suntem in pozitia de a oferi idei sau solutii, simplul fapt ca discutam interesele celeilalte persoane poate insemna foarte mult pentru cineva care are nevoie doar de… un prieten.”

9. Fa-l pe celalalt sa se simta o persoana importanta si fa-o cu sinceritate!

„Cat de des discutiile intre prieteni, colegi, cunoscuti, nu se transforma in mici ‚competitii’ neoficiale pe diverse tematici, de la cine a avut un concediu mai interesant, la cine se intelege mai bine cu seful sau partenerul sau, cine a gasit cea mai buna oferta la ultimul shopping. Este foarte tentant sa ducem discutia in directia in care demonstram cumva, subtil, ca suntem ‚Cea mai…’. Este pe cat de greu pe atat de apreciat sa dam importanta cuvenita, fara ironie, actiunilor sau realizarilor persoanei din fata noastra. Chiar nu este o competitie, iar persoana din fata noastra ne va considera prietenoasa pentru valoarea pe care i-o recunoastem ei si nu pentru faptul ca ne recunoaste noua superioritatea!”

 

Impactul training-ului la diferite etape din cariera

Profesiionline.ro, 2007

Indiferent de drumul pe care ni-l alegem, mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza, la inceputul vietii profesionale, vom parcurge cateva etape fundamentale.
Debutul ni-l facem odata cu primul job, acesta avand un rol vital in energia cu care pornim la drum. Odata ce acumulam cativa ani de experienta practica, intervine capcana de a ne plafona in obiceiurile capatate pe parcurs. Iar apoi, cand ajungem sa conducem o echipa, riscul de a fi in continuare vioara intai, cand de fapt ar trebui sa dirijam orchestra, este extrem de mare.
In fiecare din aceste 3 etape training-ul poate avea un rol esential intr-un parcurs lin.

Primul job – baza piramidei
De obicei tocmai iesit de pe bancile facultatii, tanarul angajat petrece primele luni incercand sa inteleaga felul in care compania functioneaza, relatiile care se formeaza intre colegi, in timp ce deadline-urile se aglomereaza din ce in ce mai mult iar orele petrecute la birou se lungesc cu fiecare saptamana ce trece. Pentru un absolvent ce nu a mai avut un job full-time poate fi o tranzitie destul de abrupta.
Multe companii prefera sa angajeze proaspeti absolventi in ideea de a ii forma dupa modelul organizational. De aceea companiile mari multinationale au un departament de training intern ce ofera cunostintele de baza esentiale pentru ca noii angajati sa isi poata desfasura activitatea la standardele dorite de companie. Riscul in aceasta situatie este ca setul de competente astfel dobandit sa nu fie transferabil (catre alta companie sau alt domeniu), iar cei ce isi planifica pe termen lung cariera au si acest fapt in vedere.
Training-urile deschise de comunicare si relationare, ca si toate cele pe tematicile numite generic „soft skills”, sunt foarte potrivite la aceasta etapa, mai ales cand companiile nu au un sistem intern de training. Tinerii angajati trebuie sa manifeste, insa, multa proactivitate si rabdare pentru a gasi cele mai bune oferte. Cei ce persista isi vor imbunatati abilitatile de genul gestiunea timpului, abilitati de prezentare, comunicare etc.

Profesionistul cu experienta
Dupa cativa ani petrecuti pe un anumit job, sau tip de job, angajatul a dobandit un solid set de competente, marea majoritate strict legate de specificul activitatii sale. Aici plafonarea este un fenomen ce apare deseori, profesionistul considerand ca are toate cunostintele si abilitatile necesare jobului sau si respingand ideea ca ar mai avea oportunitati de dezvoltare.
Multe training-uri incearca sa adreseze acest fenomen propunand un nivel „avansat” de abordare al unui anumit subiect („Vanzari avansate”, „Negocieri avansate”, etc) dar nu se trateaza problema reala in acest caz.
Cele mai bune training-uri la acest nivel sunt cele de tip „workshop” in care profesionistii sunt invitati sa isi auto-analizeze felul in care isi desfasoara activitatea, trainer-ul concentrandu-se pe reliefarea acelor tehnici pe care participantul le cunoaste dar nu le aplica. Componenta practica a training-urilor la acest nivel este mult mai mare decat la nivelul precedent.
Cu aceste ocazii multi profesionisti apreciaza si faptul ca au ocazia sa cunoasca persoane din acelasi domeniu (sau din domenii diferite) dar care au un job similar, si implicit provocari similare. Explorand impreuna diversele cai de actiune si invatand unii de la altii, profesionistii pot obtine o valoare adaugata practica mult mai mare decat daca li s-ar tine o prelegere din partea unui guru in domeniu.

Managerul de echipa
Atunci cand un profesionist este apreciat in munca sa si este promovat intr-o pozitie de management, un interesant fenomen are loc. Deoarece promovarea survine ca o „rasplata” a rezultatelor individuale, noul manager are tendinta sa continue stilul de lucru ce i-a adus succes, desi pe noua pozitie responsabilitatea sa este de a obtine rezultate de la intreaga echipa. Multi noi manageri esueaza, desi erau excelenti in pozitia precedenta, deoarece nu inteleg aceasta schimbare de mod de a gandi ce trebuie sa aiba loc.
Training-ul in aceasta etapa are tocmai rolul de constientizare a noii situatii si a noilor reguli ale jocului. Training-urile de Leadership si Management (cu diverse variatii) se concentreaza atat pe latura legata de procesele interne intr-o echipa sau intr-un departament, cat si pe latura legata de oameni si motivarea lor. Un bun leader/manager trebuie sa stie sa imbine ambele laturi. La fel cum un dirijor nu contribuie cu absolut nici un sunet la muzica produsa de orchestra, si un manager ar trebui sa se concentreze aproape exclusiv pe obtinerea rezultatelor prin echipa.
Latura proceselor interne este acoperita prin training-uri oarecum „tehnice”, ce se concentreaza pe anumite seturi de proceduri (de la elemente de baza cum ar fi „Managementul de Proiect” si „Planificarea si evaluarea activitatii curente” si mergand pana la „6-Sigma” si „Total Quality Management”).
Training-urile de Coaching si Mentoring ofera managerilor competentele necesare pentru a-si dezvolta individual fiecare membru al echipei, in timp ce Abilitatile de Intervievare, acoperite in training-uri specializate, le permit sa isi construiasca sau sa isi completeze o echipa competenta, atunci cand este nevoie.
Cum un manager de top nu se concentreaza doar pe echipa din subordine, dar are in vedere si intreaga companie in ansamblul sau, necesare sunt si acele training-uri ce abordeaza abilitatile strategice vitale (identificarea unei viziuni pentru companie, alinierea activitatii unui departament la acea viziune, etc).

In concluzie, training-ul ca si metoda de dezvoltare este esential la orice etapa a carierei, dar trebuie folosit cu atentie si in conjunctie cu alte metode.